1535

By Giuseppe Gioachino Belli

Ggià, pperché nun m'amanca la minestra

Me credeno una mojje affurtunata,

E io, vedi, sò ttanta disperata,

Che mm'annerìa a bbuttà da la finestra.

Ne li guai d'antri ggnisuna è mmaestra.

Pe ccapì bbene er zon d'una sonata

Bbisoggna de sentì, ssora Nunziata,

Tutti li sciufoletti de l'orchestra.

S'ha da stà a li crapicci e a li stravèri

D'un maritaccio, pe ssapé, ccommare,

Si una donna pò vvive volentieri.

V'abbasti questo cqua, cche da st'aprile,

Nun c'è ccaso che ttienghi, in quel'affare

Lui vò entrà da la parte der cortile.