Canzon piccenina (de la man)

By Maffio Venier

O man de puro latte,

Bella quanto crudel,

Che più che la me batte

Più devento un agnel,

O benedetta man, pompa d'amor,

Man che zioga alla balla del mio cuor.

Bianca falda de neve,

E pur la me ha scotà,

Tal che è 'l viver pi breve

Che un albero sbusà,

O miracol d'amor che sì possente

Puol trar da viva neve fuogo ardente.

Man che ha cinque rubbini,

Onde Amor suol cavar

I strali cusì fini

Che i no se puol parar,

Che no ghè cuor sì duro che i contrasta

Che no para l'azzal come de pasta.

Man che me dà più strette

Quando la honoro pi,

Man che ha quatro fossette

Ove ho el cuor seppellì,

Che par che Amor sentando l'habbia fatte

Con haverghe improntà su le cullatte.

Man che me trazze a terra,

Che me tien spento al fin,

Man che fa tanta guerra

A un misero meschin,

Man che inchiava e deschiava i mie pensieri,

Che me lieva dal cuor tutti i piaseri.

Man che me squarza el petto,

Che me insanguina el sen,

Che m'ha ligà sì stretto

Che me tien tanto in fren,

Man che reze el mio fato e la mia sorte,

Che m'ha depento in vista amor e morte.

Va da sì bella man,

Canzon mia piccenina, e daghe un baso

Se ben si havessi un mustazon sul naso.