1940

Limbă și credință,

N-am ținut grămadă,

Le-am purtat în suflet,

Să nu ni le vadă.

Spune lumea-n șoaptă:

„Ștefan să te vadă…”

Da’ pe-aici au trecut

Vremuri grele, pradă.

Am răbdat imperii,

Vânturi reci și dor,

Ne-au luat pământul,

Numele ușor.

Și-n patruzeci, măi frate,

Noaptea a venit,

N-a bătut la poartă —

Totu-a năvălit.

Plângeau mame-n tindă,

Tăt’ nu mai venea,

Puputza întreba:

„Unde-i casa mea?..”

Limba o țineam

Încuiată-n piept,

Credința — ca focul,

Să nu o dau drept.

Și trăim și astăzi,

Tot cu dor în grai,

Bucovina noastră

N-o dai… și n-o dai.