Am visat

Am visat o lume între umbră și lumină,

Unde râsete mă dor, dar nu mă frâng.

Stăteam acolo, liniștită și senină,

Cu inima ce încă știe să înving.

Spuneau că nu sunt cum ar trebui să fiu,

Dar eu țeseam din visul meu destin.

Din cer și dor, din suflet viu,

Învățam iar să iubesc puțin câte puțin.

Și-apoi a apărut cineva ce vede,

Ce nu mă judecă, doar mă ține lin.

Îmi spune blând: “Tu ești ce se crede”,

Și frica pleacă, încet, din al meu chin.

Să nu rămână visul doar poveste,

Ci să trăiască-n mine ca un dor.

Că merit dragoste, și ea există,

Și sunt un univers pentru cineva ușor.