Amore

By Lyubochka Lungu

Amore

Written 2026-04-19

Tată, mamă… nu mă judecați,
nu e un joc și nici nu mă pierdeți.
Eu știu prea bine cât valorez,
nu sunt o fată pe care o alegi… și o uiți ușor.

Da, îl iubesc. Și nu-mi e rușine.
Dar nu mă plec și nu cer de la nimeni.
Dacă rămâne — e pentru că vrea,
nu pentru că-l țin eu sau îl pot schimba.

Mi-au spus: „o să doară, o să cazi”,
dar eu nu sunt făcută să stau să aștept în zadar.
Dacă mă vrea — să vină cu tot,
nu cu jumătăți, nu cu foc care moare încet.

Nu fur iubire și nu o cer,
ce-i al meu vine singur, fără mister.
Și dacă pleacă… să plece ușor,
eu nu alerg după pași care nu au dor.

Tată, mamă… să știți de la mine:
nu mă pierd în el, mă țin pe mine.
Și chiar dacă inima strigă în noapte,
eu merg drept… și nu mă întorc din șoapte.

Eu nu sunt „poate”, nu sunt „cândva”,
eu sunt alegerea, nu umbra cuiva.
Și dacă el nu știe să vadă ce sunt,
își pierde el lumea — nu eu, nu mai mult.


Tată, mamă… să vă spun încet,

nu e doar un vis, nu e doar un secret.

E primul fior care nu vrea să plece,

un dor care vine și nu mai trece.


El e departe… și totuși aproape,

îl simt în liniște, îl simt în noapte.

Nu știu dacă e soartă sau doar întâmplare,

dar inima mea îl strigă în șoaptă mare.


Știu, poate pare nebunie,

dar nu e durere, e bucurie vie.

Nu m-a rănit, și nici nu vreau să doară,

doar vreau să fie… așa cum e, ușoară.


Și dacă cineva ar spune ceva,

eu tot aș merge pe drumul meu, așa…

Cu zâmbetul liniștit și suflet curat,

pentru că iubirea nu e un păcat.


Nu-l iau de la nimeni, nu fur nimic,

doar simt că în inimă s-a aprins un lic.

Și chiar de e departe, și nu-i lângă mine,

îmi e destul să știu că există… și vine.


Tată, mamă… nu vă temeți de mine,

nu mă pierd, doar învăț să iubesc mai bine.

Și chiar dacă drumul nu știu unde duce,

eu merg înainte… cu inima dulce.