bucătăria noastră, tot mancarea tatal

Noi aici facem fine dining cum nici Parisul nu visează: cartofi prăjiți crocanți, cu miros de copilărie și demn de stele Michelin. Pe lângă ei — peștele în sos de roșii, atât de clasic, încât italienii ar face criză de invidie.

Și dacă ți-e dor de ceva „tradițional balcanic”, avem papricaș care ar ridica moralul și unui general obosit. Iar dönerul cu carne de vițel? Așa bun, că ți-e rușine să-l numești fast-food.

La desert ne permitem luxul suprem: un tort „Napoleon”, moale, dulce, și cu exact atâta dramă cât trebuie. Și o pizza cu ciuperci… că doar suntem oameni moderni, nu?

În timp ce gătim, tot mai discutăm de Vecinul din Est — că fără acest subiect masa nu e masă, iar glumele nu ies așa crocante.

Așa că, tată, să știi: la noi bucătăria e operă de artă, iar viața merge înainte cu gust, râs și povești.