COPIII VEDETELOR
Written 2025-11-21
La miezul nopții, liniștea cade,
Dar casa se zguduie — capricii de copil.
Un pas prea liber, o poftă prea mare,
Și totul devine un haos subtil.
Copiii vedetelor — crescuți fără limită,
Cu "da" la orice, chiar și la ce-i greșit.
Li se dă lumea întreagă pe tavă, nelimită,
Dar n-au învățat că un dar se prețuiește, nu se risipește-n nimic.
Părinți strălucitori, dar orbi la esență,
Le lasă copiilor toane în loc de virtuți.
Dar cum să cunoască un lucru valoarea,
Când totul primește și totul distrugi?
O vază scumpă? O sparge în joacă.
Un sfat părintesc? Se pierde în vânt.
Când totul e "voie", fără nicio opreliște,
Nu crește respectul, ci doar un gol adânc.
În lume există o ordine simplă:
Noaptea e noapte, și somnul — un drept.
Dar un copil răsfățat, învățat fără margini,
Va crede că totul e joc și e permis în secret.
De aceea spun clar, cu un ton de oțel:
Nu e luxul problema, ci lipsa de măsură.
Un copil fără limite, crescut doar cu "poți",
Va rupe și daruri, și reguli, și inimă pură.