Cuvinte pentru cei mici la suflet

Vouă, celor care trăiți cu orizontul cât gardul,

care n-ați ieșit din propria umbră,

dar vă credeți judecători peste lume —

am ceva de spus.

Vă hrăniți cu zvonuri,

cu prostia voastră,

cu frica altora,

că altfel n-ați avea ce roade.

Ați rămas captivi în satul din mintea voastră,

unde totul e mic,

inclusiv voi.

Vă imaginați dușmani peste tot,

inventați „pericole”,

văd oameni acolo unde aveți propriile obsesii.

Realitatea?

Nu o cunoașteți.

Adevărul?

Nu v-a vizitat niciodată.

Și totuși aveți tupeul să deschideți gura,

să scuipați minciuni,

să loviți,

să faceți rău numai pentru că puteți.

Asta e toată puterea voastră:

să răniți pe cineva mai vulnerabil,

ca să vă simțiți importanți.

Dar să știți ceva:

nu vă ridică faptul că striviți pe altcineva.

Vă arată doar cât de mici sunteți.

Eu nu cer scuze pentru cine sunt.

Eu nu port rușinea voastră.

Iar voi?

Rămâneți exact acolo unde sunteți:

în colțul vostru întunecat,

unde lumina nu intră

și unde adevărul vă arde ca jarul.