Dimineața prăjesc găluște

By Lyubochka Lungu

Dimineața prăjesc găluște

Written 2025-12-22

Dimineața prăjesc găluște,

cu smântână, aburind frumos,

și totuși, tată,

cineva din Ucraina

îmi trimite anonime.

Se uită, zâmbește prin cuvinte,

iar eu, între timp, merg la cumpărături

cu părinții mei,

caut dulcegării ce-n Moldova nu-s.

Îmi amintesc de zilele grele

când țiganii din Cernăuți

ne făceau zile amare…

Aș fi ars totul cu foc,

să nu mai rămână nimic din ură.

El scrie băiatului meu,

și anonime, anonime, mereu.

Dar eu știu să spun: „Te iubesc, tată!”

Și îl iubesc și pe verișorul meu Volodia,

frumos și deja însurat.

Eu am un alt băiat,

și nu-i dezvălui nici numele, nici prenumele,

nu vreau ca fanii mei să-l hărțuiască,

căci el e gelos, dar eu îl fac să zâmbească

spunându-i cât de frumoasă sunt și cum alții mă plac.

Băiatul meu vorbește portugheza și româna,

așa că anonimele nu ajung la el.

Eu am alte planuri:

sunt neconformistă,

visul meu: piercing și tatuaje,

să plec de aici, pentru totdeauna,

departe de tatăl vitreg și anonimele stupide.