Dragă Tată

Mama mea strigă, zi de zi,

Când vorbesc, ea nu vrea să audă.

Prietenii ei râd, doar de mine,

Și eu simt greutatea lumii pe umeri.

Nu e despre mine, nu e despre ea,

E despre lumea ei, ce caută folos, nu prietenie.

Se agață de cei ce au nevoie,

Și râd de mine, ca să se simtă mari.

Dar tată, eu cresc, eu simt, eu știu,

Că nu trebuie să cad sub cuvintele lor.

Îmi păstrez inima curată,

Și aleg să fiu puternică în propria mea lume.

Nu vreau conflicte, nu vreau certuri,

Doar să înțelegi că uneori e greu.

Că iubesc mama, chiar dacă e complicat,

Dar vreau să fiu liberă, să respir și să cresc