Дякую, Владо, я тобі допомагала, а ти мене проклинаєш

By Lyubochka Lungu

Written 2025-12-05

Представилась моєю подругою —

та виросла в тінь, у дешеву тираду,

у пліткарку, що носить чуже життя,

як крадений товар у чорному пакеті.

S-a prezentat ca prietena mea —

dar a crescut într-o umbră ieftină, într-o tiradă,

într-o bârfitoare care cară viața altora

ca pe o marfă furată într-o pungă neagră. *

Добула мої секрети тихо,

наче злодій знає, де лежать ключі.

А тепер роздає їх по місту,

щоб її ім’я хоч десь прозвучало.

Mi-a scos secretele pe tăcute,

ca un hoț care știe unde sunt cheile.

Iar acum le dă peste tot în oraș,

doar ca să se audă numele ei undeva. *

Передає інформацію по колу,

як вірус, що несе бруд і нікчемність.

Я дивлюсь на це зверху —

бо в болото не стрибають вдруге.

Împrăștie informația ca pe un virus,

plin de murdărie și nimicnicie.

Eu privesc de sus —

în nămol nu sari de două ori. *

Хай дим іде з голов тих, хто читає —

бо правда пече сильніше за вогонь.

І якщо для них це вибух,

то добре: пора було знести їхній картковий світ.

Să iasă fum din capetele celor care citesc —

căci adevărul arde mai tare decât focul.

Și dacă pentru ei e o explozie,

bine — era timpul să le cadă lumea de carton. *

Я стою тут рівно.

Я не ваша здобич.

Я ваша межа.

І ваша поразка.

Eu stau dreaptă.

Nu sunt prada voastră.

Sunt limita voastră.

Și înfrângerea voastră. *