El spune că sunt o frumusețe de nedescris

Tată,

el spune că sunt o frumusețe de nedescris.

Dar știu, tata, că frumusețea nu e doar în cuvinte

și nici doar în ochii lui.

Frumusețea mea e în felul cum gândesc,

cum simt, cum aleg.

În felul cum râd și cum plâng,

cum iubesc și cum păstrez adevărul.

Nu e doar un compliment, tata,

e o responsabilitate.

Să fiu eu însămi,

să nu mă pierd în așteptări sau iluzii.

Și dacă el vede asta ca „nedescris”,

înseamnă că unele lucruri nu se pot pune în cuvinte.

Și asta e bine.

Pentru că eu știu cine sunt,

și asta e frumusețea mea adevărată.