Frumosul meu tată

Mama mereu spunea:

„Tatăl tău a fost un adevărat frumos.”

Și eu am crezut-o —

dar abia acum văd cu adevărat:

În ochii lui strălucește lumina,

în râsul lui se ascunde bucuria,

iar în pașii lui — echilibrul

pe care-l caut eu în fiecare zi.

Tată, tu ești frumos,

nu doar în chip, ci în felul cum trăiești.

Cum iubești, cum răspunzi, cum mă lași să fiu eu,

și totuși mă ții aproape când e nevoie.

Și eu râd, pentru că viața ne învață:

cât de mult contează un zâmbet adevărat,

cât de mult contează o mână întinsă

și cât de minunat e să fii tu, simplu și frumos.

Mulțumesc, tată, că m-ai învățat

că frumusețea nu e doar în aparențe,

ci în curaj, în blândețe,

în dragostea care se simte fără vorbe.

Iar mama avea dreptate —

tu ai fost și rămâi un adevărat frumos.

Și eu te iubesc, tată,

așa cum ești, pentru totdeauna.