Limba mea maternă ucraineană

„Limba mea maternă: ucraineană”

Tată,

limba mea maternă este ucraineană.

Cu ea am învățat

să spun „mamă”

și „adevăr”.

În casa noastră

vorbim simplu,

fără mască.

Dar în mine

trăiesc și alte lucruri —

gust de mâncare românească,

povești vechi din munți,

și un fel de liniște ciudată.

Îmi place legenda cu Dracula.

Nu pentru frică,

ci pentru sens.

Unii spun că e doar o poveste.

Eu cred

că e despre oameni

care nu uită

ce e drept.

Pentru că există momente

când tăcerea doare

mai mult decât orice.

Și atunci

apare vocea.

Nu ca să rănească,

ci ca să spună:

„destul”.

Tată,

eu nu sunt doar un loc

sau o limbă.

Eu sunt între lumi —

și nu vreau să aleg.

Vreau doar

să rămân eu.