Mărturisire

Nu te iubesc zgomotos.

Te iubesc așa cum plouă noaptea —

încet, adânc,

fără să întrebe pe nimeni.

Te iubesc în momentele

când mi-e greu să respir

și totuși știu

că undeva exiști tu.

Nu îți cer să rămâi.

Nu îți cer promisiuni.

Doar să știi

că inima mea te-a ales

fără teamă.

Am iubit greșit înainte,

am tăcut când trebuia să plec,

dar cu tine

nu mai pot minți nici măcar în gând.

Dacă într-o zi

vei simți o liniște ciudată

citind aceste rânduri —

aceea sunt eu,

iubindu-te în tăcere.

Și dacă nu vei răspunde,

voi înțelege.

Pentru că iubirea adevărată

nu cere nimic —

doar rămâne.