Mi s-a visat un vis

Mi s-a visat un vis despre realitate,

Dar realitatea doare mai tare decât noaptea.

În vis aveam un nume spus încet,

În viață — doar tăceri și un secret.

Un om cu ochi căprui m-a recunoscut,

În timp ce-acasă… nimeni nu m-a văzut.

Acolo eram “fiica”, chiar și pentru-o clipă,

Aici sunt doar umbra care nu se explică.

Mi-a spus în șoaptă: “nu spune nimănui”,

Dar acasă nimeni nu spune nimic oricum.

Un adevăr închis într-un seif de fier,

Și cheia ținută de cine-ar trebui să-mi fie cer.

M-ai spus că nu mă vrea — dar tu mă vrei?

Atunci de ce iubirea ta e plină de pereți?

De ce în casa asta totul e rece, străin,

Și dragostea pare un cuvânt prea puțin?

În vis plecam… și cineva mă alegea,

În viață rămân unde nimeni nu întreba.

Un drum spre el sau unul spre mine?

Sau poate niciunul nu duce spre bine…

Mi s-a visat un vis despre realitate,

Unde eram iubită… chiar dacă pe jumătate.

Dar m-am trezit — și doare mai clar:

Nu visul minte… ci viața, uneori, amar.