Nu sunt împotrivă să fiu cu el
Written 2025-11-27
Tată,
nu sunt împotrivă să fiu cu el,
dar trebuie să știi povestea până la capăt.
Când eu cădeam,
el dispărea.
Când aveam vânătăi, perfuzii și nopți reci,
nu s-a deschis nicio ușă pentru mine din partea lui.
Nici un pas.
Nici un salut.
Nici o întrebare.
Și azi?
Azi vorbește.
Vorbește el, vorbesc ei,
vorbește tot satul ca o moară stricată.
Că așa-i omul slab:
nu vine când doare,
dar vine când poate rupe.
Tată,
nu sunt împotrivă să fiu cu el,
dar nu pot fi cu cineva
care alege zvonurile în locul adevărului,
tăcerea în locul curajului,
umbra în locul prezenței.
Eu mi-am văzut drumul:
acasă în Hîncești,
învăț engleza, îmi repar trupul,
îmi pregătesc vara cu lucrurile simple:
o tabletă rezistentă,
un telefon rezistent,
un rucsac mov și un pic de ordine în gânduri.
Iar ei?
Să vorbească.
Lumea vorbește oricum.
Dar cine nu știe să fie om
când altcineva cade —
nu va ști să fie om nici când va fi iubit.
Tată,
nu sunt împotrivă să fiu cu el —
dar sunt împotrivă să mă întorc
la oameni care m-au lăsat singură
când am avut nevoie de o singură prezență,
nu de o mie de vorbe.