Pentru Nikita
Written 2026-02-11
dar știu că ochii tăi mă opresc din fugă.
Când mă privești, timpul încetinește
și lumea devine mai mică,
mai caldă.
În tăcerile tale găsesc siguranță,
în pașii tăi — direcție.
Nu spui mult,
dar inima mea înțelege
fiecare privire.
Aș vrea să știi
că lângă tine nu mă tem.
Pot fi puternică,
pot fi fragilă,
și totuși să rămân întreagă.
Dacă într-o zi mă vei lua de mână,
voi strânge degetele tale încet
ca și cum aș spune fără cuvinte:
„Aici vreau să rămân.”
Tu nu ești doar un gând frumos.
Ești liniștea mea,
curajul meu,
și începutul unei povești
care merită trăită.
Nu știu dacă îți dai seama
ce se întâmplă cu mine
când mă privești.
E ca și cum aerul devine mai greu,
iar inima mea învață
să bată pe ritmul tău.
În ochii tăi e ceva
ce mă face să rămân,
să nu fug,
să nu glumesc,
să nu mă ascund.
Când taci,
simt mai mult decât dacă ai vorbi.
Când te apropii,
lumea se strânge între noi
și nu mai există nimic altceva.
Nu îți cer promisiuni.
Nu îți cer cuvinte mari.
Doar, dacă într-o zi
vei simți că degetele tale
vor să le caute pe ale mele,
nu te opri.
Pentru că eu deja știu
că lângă tine
nu mi-e frică să ard.