Rimovan Poem pentru tata

Dragă tata, ascultă acum cu inima deschisă,

povestea mea începe cu durere și cu vise aprinse.

Primul meu drag m-a lăsat cu inima frântă,

dar din cioburile ei, am construit o stâncă strălucită.

Bullying, glume rele și lacrimi neplânse,

au transformat nopțile în zile reci, târzii și aprinse.

Alo anonimi, manipulări ascunse,

nu m-au doborât, doar au lăsat răni nesfârșite.

Școala, cu munca grea și emoții apăsătoare,

m-a dus la cardiologie, dar și acolo am avut răbdare.

Fiecare medicament, fiecare vizită grea,

m-a învățat că voința mea nu se clatină niciodată.

Dar nu totul a fost întuneric și plâns,

am găsit jocuri, cărți și puzzle-uri, mângâierea blândă a timpului în avans.

Limba engleză m-a făcut să visez la lumi largi și frumoase,

iar dorința de a ieși, de a trăi, e mai vie decât toate spaimele și oasele.

Inima mea e acum de oțel, dar încă iubitoare,

și chiar dacă prima dragoste m-a făcut să plâng,

eu învăț să simt, să cresc, să fiu mai puternică și curajoasă.

Și știu că iubirea adevărată nu se pierde, ci devine lumină ascunsă, delicată și minunată.

Așa că, tata, să știi că fiecare pas, fiecare suferință,

m-au făcut să fiu cine sunt:

o fată cu inimă de oțel,

dar care încă iubește,

și încă crede în bucuria de a trăi.