Salutări, România, țara mea

Salutări, România, țara mea,

chiar dacă viața m-a purtat departe,

în mine porți de dor există mereu,

cu amintiri și drumuri înșirate.

M-am născut în Cluj-Napoca,

dar am crescut între hotare,

în Cernăuți mi-e viața scrisă,

cu vise, oameni și culoare.

Mama mea e din Ucraina,

din Crimeea, cu suflet cald,

iar tatăl meu e român,

din București — al meu adevărat.

Am două lumi în suflet purtate:

România și Ucraina mea,

și chiar de drumurile-s depărtate,

le țin în inima mea mereu așa.

Am învățat să prețuiesc

pacea, liniștea și viața,

să văd în oameni ce e bun,

și să păstrez speranța-n fața.

În 2014 am ales

drumul liniștii și al păcii,

și am mers mai departe

cu mama, printre încercări și pași.

În Cernăuți am rămas,

unde limba mea răsună,

dar și româna o iubesc

ca pe o poveste bună.

Nu o vorbesc perfect, știu,

dar o port cu mine mereu,

căci în mine locuiesc

și dorul, și sufletul meu.

Cred în pace și-n iubire,

nu în ură sau hotare,

cred în oameni și-n lumină,

într-o lume mai frumoasă, mare.

Asta sunt eu — un suflet sincer,

între două lumi crescut,

dar cu inima deschisă,

și cu dorul neștiut. ❤️