Spovedania pentru tată din țarancă

Spovedanie către Tată

Introducere

Tată, aceasta nu este doar o scrisoare. Este viața mea. Este tot ce nu am putut spune cu voce tare.

---

Capitolul I: Copilăria

Am crescut în Cernăuți, în Sadagura. Aici este casa mea.

La școală nu mi-a fost ușor. Mă simțeam singură. Copiii mă răneau cu vorbe, iar eu nu știam cum să mă apăr.

Țin minte gustul roșiilor verzi, acre. Țin minte cum mama îmi punea mâncare la pachet: mic dejun, prânz și cină.

Aveam mâncare, dar nu aveam căldură.

---

Capitolul II: Familia

După despărțirea voastră, ceva s-a schimbat.

Mama mă privea altfel. Ca și cum eram vinovată.

Vitregul nu s-a ocupat de mine. Cea mică primea totul, iar eu doar așteptam.

Așteptam atenție. Așteptam iubire.

---

Capitolul III: Eu

Am primit un iepuraș de pluș. Dorm cu el.

Citesc cărți în ucraineană. Învăț să cânt la sintetizator.

Uneori visez. Și în vise este liniște.

---

Capitolul IV: Războiul

În jur este război.

Vestul Ucrainei este bombardat. Cernăuțiul încă rezistă, dar frica rămâne.

Se spune că vor fi atacuri. Și eu aștept. Și mi-e frică.

---

Capitolul V: Dorul

Tată, vreau să te văd.

Știu româna puțin. Învăț.

Vreau să stăm la o masă. Să vorbim. Să fim o familie.

---

Capitolul VI: Viața mea acum

Nu pot pleca. Granițele sunt închise.

Sadagura este casa mea. Cernăuțiul este visul meu.

Îmi plac lucrurile simple: afumături, slănină, tocăniță cu mămăligă.

Pentru mine, asta este fericire.

---

Final

Tată, nu știu când ne vom vedea.

Dar eu exist. Simt.