Știu,mama

Știu, mamă, ce porți în suflet,

Știu drumul tău și dorul tău tăcut.

Știu că ai fost rănită cândva,

Cum și eu am fost, demult.

Știu, mamă, cât îți este greu acum,

În tăcerea ce doare mai mult ca vorba,

Cum trupul meu cândva suferea,

Iar azi sufletul meu se frânge-n umbră.

Știu aceste zile apăsătoare,

Când rana nu se vede, dar există,

Și totuși, mamă, în toată durerea,

Dragostea mea pentru tine nu se mistuie.

Te iubesc, mamă, cum iubesc și pe tatăl meu,

Chiar de lumea ne desparte în gânduri și locuri,

Chiar de drumurile noastre nu sunt la fel,

Eu port în mine amândouă focuri.

Dar spune-mi, mamă, în liniștea serii:

De ce noi suntem aici, iar el departe?

De ce ne despart hotarele lumii,

Când sângele nu știe de hărți?

Și dacă lumea nu mă înțelege,

Și dacă sunt străină între ai mei,

Poate într-o altă parte a lumii

Aș fi primită așa cum sunt eu.

Dar oriunde voi fi, să știi, mamă:

Nu mă pierd și nu mă schimb în vânt,

Căci dragostea mea rămâne întreagă —

Pentru tine… și pentru tot ce sunt.