Tată, ascultă-mi vorba

Tată, iată vorba mea de azi —

mă lupt nu cu străini,

ci cu neînțelesul din propria casă.

Vor să vorbesc, dar sunt tăiată,

întreruptă la fiecare respirație,

ca și cum glasul meu ar fi prea mic

pentru cei ce cred că știu totul.

Am cerut doar pace,

am cerut doar să fiu auzită,

dar răspunsul a fost iarăși graba,

răbdarea căzută,

și un milion de întreruperi

care m-au rupt mai tare

decât orice ceartă.

Tată, spune-mi tu —

cum pot vorbi cu cineva

care nu-mi lasă nici măcar

un singur gând să se nască?

Nu vreau scandal,

nu vreau țipete.

Vreau doar să fiu ascultată

ca un om întreg,

nu ca o umbră în trecere.

De aceea vin la tine cu acest vis

și cu această zi amară,

ca să înțelegi prin cuvintele mele

ce nu pot spune acolo unde nu mă ascultă nimeni.