Tată, despre tatăl vitreg și mama

Mama mea minte, zi de zi,

Îmi spune ce să port, ce să nu port,

Și cu tatăl vitreg lângă ea,

Se crede că poate controla tot.

Nu au gust, nu înțeleg, nu văd,

Ce-mi place mie, ce-mi aduce bucurie.

În Bulgaria, am fost lovită cu mingea,

Și totuși, pentru zece zile, trebuie să fim acolo în oraș.

Nu e vorba doar despre haine sau reguli,

Ci despre libertatea mea, despre cine sunt.

La 27 de ani, tată, vreau să-mi aleg eu,

Ce port, ce fac, fără să fiu judecată.

Vreau să știi că nu e ușor,

Când cei care ar trebui să protejeze

Îmi pun lanțuri nevăzute,

Dar eu încă cresc, încă respir, încă sunt eu