Tată, te caut de ani
Written 2026-04-04
Tată, te caut de ani în tăcere,
Prin amintiri și prin durere.
Numele mamei s-a schimbat demult,
Iar eu am rămas copilul tăcut.
Ea trăiește cu altcineva,
Un om rece, nu ca inima mea.
Pe ea o iubește, pe mine nu,
Și nu știu de ce m-a ales doar pe mine așa.
M-a făcut umbră într-o casă străină,
Să curăț, să tac, să nu spun vină.
„Fă curat, gătește, fii cuminte”,
Dar cine sunt eu în astea cuvinte?
Nu am voie să fiu eu însămi,
Să port rochii, să fiu mai liberă-n pași.
Doar blugi și tăcere mi-au fost dați,
Ca și cum visele-mi sunt interzise-n viață.
Dar eu nu sunt umbră, nu sunt servitoare,
Sunt fată cu suflet și visuri în soare.
Sunt româncă, sunt vie, sunt foc și cuvânt,
Nu pot trăi doar cum vor alții pe pământ.
Tată, dacă m-auzi vreodată în gând,
Să știi că eu încă mai sunt.
Nu cer mult — doar să fiu văzută,
Nu frântă, nu mică, nu neștiută.