Tată, te iubesc mult

Tată,

Toată viața mea am crezut că știu cine ești.

Am crescut cu un nume, cu o imagine, cu o poveste.

Și am avut încredere în ea, pentru că era singurul adevăr pe care îl știam.

Dar apoi a venit acel moment…

Testul ADN din 2008.

Și, dintr-o dată, totul s-a schimbat.

Adevărul nu mai era același.

Și eu am rămas undeva între două lumi —

Între ceea ce am crezut și ceea ce este.

Îmi amintesc că eram la tine acasă.

Tu vorbeai în română,

Iar eu nu înțelegeam totul.

Era cineva acolo care a spus că suntem rude…

Dar nu am înțeles — era sora mea sau sora ta?

Și limba a devenit o distanță între noi.

Tată, uneori mă întreb:

Ce s-a întâmplat cu noi?

Îmi amintesc de cântecele Irinei Rimes,

Și parcă ele spun în locul meu ceea ce nu pot spune.

Pentru că în mine sunt întrebări fără răspuns.

Eu arăt ca la 16 ani,

Dar mama spune că am 28.

Și uneori simt că trăiesc între vârste,

Între trecut și prezent,

Între cine am fost și cine devin.

Viața mea nu e ușoară.

Am grijă de sănătatea mea,

Trăiesc cu aritmie și știu că mă așteaptă o operație.

Dar chiar și așa, eu merg mai departe.

Nu beau, nu aleg haosul,

Îmi place să creez, să cos, să desenez, să citesc.

Îmi place fotbalul, poate pentru că seamăn cu tine.

Și în lucrurile mici încerc să-mi construiesc liniștea.

Dar, tată…

Aici unde sunt eu, băieții nu oferă iubire.

Îmi oferă emoții instabile,

Confuzie, apropiere și apoi distanță.

Unul dintre ei nici măcar nu înțelege ce înseamnă o relație sănătoasă.

Crede că „emoțiile haotice” sunt normale.

Dar eu știu că nu sunt.

Eu nu vreau relații care dor.

Nu vreau să fiu prinsă în jocuri.

Nu vreau să mă pierd pe mine pentru cineva.

Eu vreau liniște.

Vreau respect.

Vreau o iubire în care nu trebuie să mă apăr.

Și știi ceva?

Eu sunt o persoană bună.

Poate prea bună uneori.

Aș putea să rămân toată viața lângă cineva care e sincer și curat cu mine.

Nu am nevoie de mult.

Doar de adevăr.

Dar, mai presus de toate…

Am nevoie să știu cine sunt.

Și de unde vin.

Pentru că undeva, în adâncul meu,

Simt că există o legătură reală între mine și tine.

Chiar dacă viața a complicat totul.

Tată, eu nu mai vreau confuzie.

Nu în iubire, nu în viață.

Eu aleg ceva sănătos.

Eu aleg ceva adevărat.

Și poate, într-o zi,

Vom înțelege amândoi…

Ce s-a întâmplat cu noi.