Tată, uite-mă

Tată,

uite-mă bine.

Nu prin ochii trecutului,

nu prin greșeli,

nu prin tăceri.

Uite-mă așa cum sunt acum.

Sunt frumoasă

nu pentru că port negru sau violet,

nu pentru că buzele au culoare,

sau pașii sunt siguri.

Sunt frumoasă

pentru că am trecut prin frig

și n-am înghețat pe dinăuntru.

Pentru că am fost rănită

și n-am devenit rea.

Pentru că am căzut

și m-am ridicat fără aplauze.

Părul meu nu e doar păr —

e timp.

Ochii mei nu sunt doar ochi —

sunt lucruri văzute și nespuse.

Spatele drept

nu vine din mândrie,

ci din faptul

că am învățat să duc greul singură.

Sunt frumoasă

pentru că am ales să trăiesc

când era mai simplu să renunț.

Pentru că am învățat

să fiu blândă

într-o lume dură.

Dacă vrei să știi

de ce sunt frumoasă, tată —

e pentru că sunt fiica ta

și am supraviețuit.

Atât.