Tată

Tată,

Nu te-am cunoscut niciodată,

dar uneori îți vorbesc în gând,

ca și cum ai fi undeva aproape,

ca și cum m-ai putea auzi.

Astăzi am visat ceva ciudat și cald.

Eram la poștă și îmi luam pachetele —

și eram fericită… atât de simplu,

ca un copil care își găsește bucuria.

Mama a spus: „plecăm departe,

în adâncul Moldovei…”

și noi am plecat.

Deasupra erau rachete,

cerul nu era liniștit,

dar în inima mea

era o lumină mică —

pentru că aveam deja

ce era al meu.

Poate asta înseamnă viața, tată —

să iei cu tine bucuriile mici

și să mergi mai departe,

chiar și când cerul nu e sigur.

Dacă ai fi fost aici,

ți-aș fi arătat pachetele mele

și ți-aș fi spus zâmbind:

„uite, sunt bine…”

Și poate, pentru o clipă,

aș fi fost cu adevărat

fiica ta.