Tată,îmi plac poveștile

Tată, îmi plac poveștile să le citesc.

Am multe cărți frumoase,

basme, romane pentru copii,

enciclopedii cu lume mare în ele.

Din povești am învățat

cum se descrie binele

fără să țipi,

fără să lovești.

Mama zice:

„Nu mai cumpăra cărți,

nici haine, nici pijamale.

Ia-ți ceva din tehnică,

ceva ce chiar îți trebuie,

și bagaj de mână —

aici e mai ieftin decât peste hotare.”

Eu o ascult.

Mama știe viața.

Îi spun:

„Mamă, mie îmi plac țările calde.”

Ea zâmbește:

„Și mie, fiică.

Dar îmi place și iarna,

și faptul că nu trebuie să mergi la mare în fiecare an,

când marea e aproape

și poți face plajă oricând.”

Unde este muncă, tată,

unde creveții și calamarii sunt proaspeți

și nu scumpi,

unde nu trebuie să cumperi

viața înghețată

la preț mare.

Am întrebat-o pe mama:

„De ce să învăț engleza?”

Și ea mi-a spus simplu:

„Pentru că peste tot îți va folosi.”

Tată, eu citesc povești

nu ca să fug din realitate,

ci ca să știu

cum ar trebui să arate o lume normală.

Și încă mai cred

că binele se învață

din cărți bune

și din oameni care te iubesc.