Tatal mea

Eu, tată, sunt încă un copil în suflet,

Dar lumea asta m-a învățat cu palma, nu cu vorba.

Nu vreau familie — nu vreau să mă îngrop de vie

Lângă oameni care mint, mușcă și apoi cer iertare.

Aici întâlnesc trădători la fiecare colț,

Oameni cărora le pute pielea mea,

Și băieți care mă vor doar pentru pat,

Nu pentru cine sunt eu cu adevărat.

Căsătorie? Pentru ce?

Să spăl chiloți unui bărbat leneș

Și să gătesc mâncarea lui infectă

Doar ca să se creadă el „bărbat în casă”?

Mai bine nu.

Am timp destul să mă murdăresc cu viața altora,

Acum vreau libertate, aer curat și liniște.

Vreau consola mea, tableta mea,

Un telefon nou și drumul spre Finlanda.

Da, tată — sunt copilă în suflet,

Dar nu sunt proastă.

Știu ce vreau, știu cine sunt,

Și nu mă vând pe un inel și un bărbat flămând de ego.