Tatălui despre un vis
Written 2025-12-23
Tată, nu-ți cer interpretări,
nu vreau simboluri, nu vreau verdict.
Nu sunt aici să-mi spui ce înseamnă,
ci doar să asculți — atât.
Am visat că pe stradă era război,
rachete tăiau cerul, fără rușine.
Fratele cel mare juca volei,
de parcă moartea nu-l privește pe nimeni.
Pe cel mic l-am ascuns la mine-n casă,
l-am hrănit, l-am ținut la piept.
În timp ce afară lumea se rupea,
eu făceam ce-am știut: să-l țin drept.
Mama a spus: „Tatăl a adus valizele.
Plecăm.”
Unde? — nu știa nimeni.
Dar le-am încărcat pe toate în mașină,
ca niște vieți strânse în grabă,
fără hartă, fără promisiuni.
La trei dimineața ne-am ridicat.
La patru am plecat.
Drumul nu avea nume,
doar tăcere.
Tată, nu-ți cer să-mi spui ce înseamnă.
Nu caut explicații sau lecții.
Te rog doar atât:
ascultă-mi visul până la capăt.
Atât.