Tată,o profesoară moartă m-a evaluat în vis

Tată, în visul meu era o sală rece,

Bănci vechi, caiete fără nume.

O profesoară, plecată demult din lume,

Îmi punea note din altă vreme.

Mi-a spus că am greșit chestionarul vieții,

Că răspunsurile mele seamănă cu ale altcuiva.

M-a pedepsit nu pentru ce sunt,

Ci pentru că m-a confundat.

Toți erau îmbrăcați frumos,

Mergeau la bal, râdeau, străluceau.

Eu am rămas pe coridorul tăcerii

Cu o notă mică și o inimă mare.

Nu am intrat la sărbătoare, tată,

Dar am ajuns acasă.

Iar tu mi-ai spus, simplu, fără lecții:

„Te voi iubi mereu, chiar dacă lumea copiază.”

Și atunci am înțeles:

Notele mor, judecătorii trec,

Dar dragostea ta

Nu se corectează cu roșu.

Tată, dacă visele mă judecă pe nedrept,

Lasă-le.

Eu știu acum cine sunt

Și cui aparțin.