Tată,situația e grea,dar îți spun

Tată, situația e grea, dar îți spun,

Nu mă ascund, nu mai joc teatru.

Mi-au spus: PTSD — îți imaginezi?

Și totuși merg înainte, pas cu pas.

Mă tratez de dureri reumatice,

Tiroida e bolnavă, știi bine.

Inima bate des, uneori doare,

Dar eu încă aleg viața, tată.

Sunt în Moldova ca să mă adun,

Mă mai înveselesc prin magazine,

Îmi iau ceva gustos,

Sau pantofi, sau haine — banal, omenesc.

Și da, mai privesc fotbal.

Viață normală, nu nebunie.

Tată, crezi că mi-am dorit bolile astea?

Eu vreau să trăiesc normal.

De ce mi-ar trebui o psihică distrusă

Când inima strigă: Goodbye trecutului?

Bine, sunt de acord — ai ochi frumoși,

Dar ce contează ce spune trecutul meu?

„Nu vei fi niciodată cu altcineva decât cu mine”?

Serios? Cui îi mai folosește asta?

Da, ok, good, sunt calmă,

Dar eu am iubirea mea.

De ce să țipi la mine

Pentru un lucru care nu mai există?

Nu există iubire neîmpărtășită, tată.

Despre cine tot vorbește el mereu?

Ajunge. Da, ne sărutăm.

Da, el va fi soțul meu.

Mergem împreună la mare,

Dormim în același pat, ca o pereche normală,

Iar el îmi scrie mesaje anonime,

În timp ce eu îmi trăiesc viața.

Mai bine aș coase la mașină

Decât să citesc mesajele lui:

„Nu vei fi niciodată cu nimeni”.

Le aud mereu. Mereu.

Trecutul vrea să mă țină pe loc

În timp ce eu, cu viitorul meu soț,

Stăm acasă și mâncăm mititei.

Eu am planuri simple, tată:

Să-mi schimb telefonul,

Să-mi iau o consolă,

O carte despre Moș Crăciun.

E normal, nu?

Iar iubitul meu — da, e ideal.

Curând vor veni zilele mele — normal.

Seara: mămăligă, tocăniță,

Totul real, totul viu.

Mergem la sarmale?

Sau vrei paste italiene?

Cum vrei tu, iubirea mea —

Pentru mine e ok.

Și să știi, tată:

Este alegerea mea.

Este dorința mea.