Tată,soarta mea merge pe drumul ei

Tată, ascultă-mă bine, că nu mă joc cu vorbele:

soarta mea nu cere permisiuni,

ea vine ca vântul din munți — rece, dar adevărat.

Eu merg înainte, chiar dacă lumea

m-a împins, m-a rănit, m-a lăsat singură pe drum.

Dar n-am căzut.

Steaua mea a rămas aprinsă,

iar tu ai văzut lumina ei primul.

Și dacă într-o zi voi întâlni omul meu,

să știi că nu-l aleg cu ochii,

ci cu rana vindecată din piept,

cu liniștea pe care am învățat-o în tăcere,

cu puterea pe care n-am cerut-o,

dar mi-a fost dată.

Tată, să nu-ți fie teamă pentru mine.

Drumul meu e lung, dar nu e pustiu.

Destinul meu își ține promisiunea,

și eu merg înainte —

curată, dreaptă, întreagă,

ca o fiică ce știe cine este.