Tată,știi ce vise mi-au venit?

Tată, știi ce vise mi-au venit?

Nu-ți cer să le explici,

doar să le auzi,

așa cum sunt.

Am visat război pe stradă,

cerul tăiat de rachete.

Fratele cel mare juca volei,

ca și cum lumea n-ar arde.

Pe cel mic l-am ascuns la mine,

l-am hrănit, l-am ținut în siguranță.

Eu strângeam viața în palme,

când alții făceau că nu văd.

Apoi mama a spus:

„Tatăl a adus valizele. Plecăm.”

Unde? — nimeni nu știa.

La trei dimineața ne-am ridicat,

la patru am pornit,

cu drum fără nume.

În alt vis, cineva striga

că eu îi stau în cale fericirii.

O rudă m-a apucat de mâini,

voia să mă înece,

să nu mai vorbesc,

să dispar.

Și iar s-a schimbat scena:

toți se pregăteau de absolvire,

rochiile, muzica, fotografia.

Eu eram la un interviu,

și priveam de la distanță

copiii care încă mai așteptau aplauze.

Tată,

toate visele astea sunt ale mele.

Nu sunt cereri,

nu sunt acuzații.

Sunt doar nopțile mele

care vor să fie ascultate.

Atât îți cer:

ascultă-mă.