Tată,sunt urâtă fără vină

Tată, e ceva ce vreau să-ți spun,

Fără dramă, fără strigăt.

Oamenii nu urăsc din motive mari —

Uneori urăsc doar fiindcă exiști.

Nu le-am luat nimic, nu le sunt datoare,

Nu le-am intrat în viață cu forța.

Dar îi doare libertatea mea,

Faptul că merg drept, pe drumul meu.

Îi deranjează că aleg singură,

Că nu cer voie să trăiesc.

Că nu pot fi controlată

Și nu mă micșorez ca să le fie lor comod.

Tată, nu e despre mine,

Știu asta acum prea bine.

E despre frustrarea lor,

Despre golul pe care nu știu să-l umple.

Eu merg mai departe, cu capul sus,

Cu viața mea, cu alegerile mele.

Cine mă urăște fără motiv

Nu face parte din destinul meu.