Tată,vreau să întreb

Îți scriu liniștit, fără ceartă, doar ca să știi ce este la mine în suflet și în viață.

La noi lucrurile nu sunt simple.

Pe mama, deși este medic de urgență, au mutat-o să lucreze în altă secție. Așa se întâmplă acum — decizii peste oameni, fără explicații clare.

Eu am alte griji și alte vise, foarte pământești:

să-mi schimb telefonul, pentru că e deja vechi,

să-mi iau o consolă ca să mai joc un fotbal, să-mi limpezesc capul,

să cumpăr un powerbank bun, pentru că lumina se oprește des și încă se va opri.

Cei de sus nu înțeleg că mâncarea se strică, iar noi suntem oameni simpli, cu salarii mici.

Sora mea câștigă un mizer de bani și trăiește la Cernăuți.

Și ce urmează?

Să nu te îmbolnăvești, pentru că pe bani puțini nu poți trăi.

Lumina vine și pleacă, s-a ars instalația electrică,

trăim parcă întorși în alte vremuri — fără siguranță, fără stabilitate.

Nu e gaz constant, nu e lumină constantă.

Congelatorul nu reușește să înghețe nimic.

La bunica e demență.

Și toate astea se adună, tată.

Eu am învățat design IT, câștig bine prin munca mea.

Acum învăț engleza, ca să pot câștiga și mai mult.

Dar nu toți pot face asta. Și mă doare pentru cei care nu au opțiuni.

Visul meu nu este să trăiesc toată viața în telefon, computer sau tabletă.

Visul meu este să cos, să tricotez, să creez

și, cel mai important, să fiu în siguranță.

Atât am vrut să știi.

Nu mă plâng — îți spun adevărul meu.

Pentru că tu ești tatăl meu și contează pentru mine să mă înțelegi.