Tată,vreau să mă compătimești

În oraș nimeni nu mă lasă în pace,

They send anonymous notes, rumors flying everywhere.

Zic: „Ea merge la restaurante, se plimbă noaptea”,

But I’m home in Hîncești, studying English, not chasing drama.

Mama strigă: „Învață engleza, vara totul se va schimba!”

Why should I go on dates in Ukraine? Who’s even there to meet?

Moldovanii șoptesc: „Ai un iubit, cine e?”

Do I know him? Do I care? Absolutely none.

Trollii online inventează, hărțuiesc, scot povești fără sens,

Local gypsies strike, then shrug: „We didn’t do anything?” nonsense!

Dar eu țin capul sus, eyes on the sky,

Summer’s coming, and I’ll fly high, let them all cry.

Tată, vreau să mă compătimești, să înțelegi:

All this absurdity, lies, and fake stories around me.

From Hîncești to Toronto, my life, my design,

Languages, dreams, freedom — all mine, mine, all mine.