Tăticule,se pare că eu nu exist

Tăticule, se pare că eu nu exist,

În Ucraina, toți râd de mine cu twist.

Zic: „Unde e fata asta, cine o știe?”

Și eu doar chicotesc, că e doar strategie.

Toți spun că-s aici, dar parcă nu-s,

Ca o legendă urbană, un mit în curs.

Eu dansez printre vorbe și glume de soi,

Și râd cu lacrimi — Ucraina, bravo ție, voi!

Dar stai liniștit, tată, nu-i nimic rău,

Chiar dacă mă caută, eu zburd prin nori în albastru.

Exist doar pentru noi, în glumă și haz,

Și râsul meu e tot ce contează în tot acest caz.