Trecutul

Tată,

nu e nimic de gelozit în prezent.

Trecutul nu are dreptul

să mă judece pentru cine sunt azi.

Spui „ești grasă”.

Ți-e ușor să spui.

Dar tu nu vezi inima mea bolnavă,

rinichii mei obosiți,

tiroida care nu tace niciodată.

Pentru mine sportul nu e soluție,

e contraindicație.

Și totuși îmi vorbești despre sănătate,

de parcă ai ști.

Mă întrebi ce știu eu?

Știu limbile în care am trăit:

ucraineana,

crimeea tătară,

rusa,

turca,

româna,

portugheza.

Nu ca să mă laud,

ci ca să-ți spun un lucru simplu:

nu mă învăța de sus.

Nu știi jumătate din drumul meu.

Sunt oameni în lume

care nu se privesc pe ei înșiși,

dar vorbesc despre alții

cu siguranța ignoranței.

Pe ei îi întâlnesc în mesaje anonime,

în cuvinte aruncate fără răspundere.

Planurile mele sunt altele:

viața mea,

telefonul meu,

jocurile mele,

corpul meu,

alegerile mele.

Am un partener,

de mult timp.

Nu e scandal, nu e provocare.

E viață.

Tată,

nu-ți cer să mă aperi.

Îți cer doar să știi:

nu trecutul vorbește prin mine,

ci o femeie care a învățat

să nu mai accepte lecții

de la cei care nu cunosc adevărul.