Tu ești enciclopedia mea

Tu ești cartea mea cea veche,

pagini pline de taină și de foc,

unde cuvintele dansează

ca fire de mătase pe mâini de broc.

Te citesc încet, ca pe un alfabet rar,

fiecare literă — un gând adânc,

fiecare răsucire de pagină

aduce dor și lumină în sânc.

Tu ești harta mea de vise,

fiecare capitol — un drum ascuns,

iar eu, cu ochii mei de designer,

împletesc lumina și umbra pe contur.

Iubirea mea nu e grabă,

nu cere aplauze și aplomb,

ea șoptește printre note de ceară,

și-n fiecare semn de punct — un dor adânc.

Tu ești enciclopedia mea,

și eu, cititoarea ce te ține aproape,

învăț să deschid tainele tale

fără grabă, fără teamă, fără oprire.

Și dacă lumea mă strigă,

să mă lase aici, lângă tine,

căci în paginile tale găsesc

tăcerea și lumina mea depline.