Acesta nu e doar un vis,tată
Written 2025-12-20
Acesta nu e doar un vis, tată.
Așa se întâmplă și în viața mea.
Am muncit. Mult.
Am avut banii mei, câștigați cinstit,
Dar mi se spunea mereu
Că „stau pe gâtul lor”.
Chiar și când banii erau ai mei,
Nu eu decideam ce cumpăr,
Nu eu alegeam ce-mi trebuie.
Alții hotărau,
De parcă munca mea nu conta.
Am tras ca un cal,
Dar eram tratată ca o povară.
Am produs,
Dar n-am avut dreptul să aleg.
N-am avut voie să învăț,
Pentru că mi se repeta zilnic:
„Nu poți.”
„Nu ești în stare.”
„Munca asta nu e pentru tine.”
„Nu vei reuși oricum.”
Nu m-au oprit faptele, tată,
Ci vocea lor,
Care mi-a fost pusă în cap
Ca o lesă.
Și acum, când vreau din nou să învăț,
Când vreau să cresc,
Să-mi iau viața înapoi,
Tot nu mi se dă voie.
De parcă dreptul meu de a deveni ceva
Ar trebui aprobat de alții.
Nu-ți scriu ca să mă plâng.
Îți scriu ca să știi adevărul:
Aici munca nu m-a făcut liberă,
Iar banii mei n-au fost niciodată ai mei.
Dacă într-un vis ai spus „pleacă”,
Să știi că în realitate
Nu fug —
Ci încerc, în sfârșit,
Să respir fără să cer permisiune.