Un astfel de vis am avut,tată
Written 2025-12-20
Un astfel de vis am avut, tată,
Nu din întâmplare, nu din somn ușor.
Munceam și-nvățam, cu spatele drept,
Plăteam cu efort, nu cu rugăminți.
Alții strigau, deși nu dădeau nimic,
Cuvinte grele, fără acoperire.
Iar când m-a durut — n-a fost crezut,
Dar vânătăile au spus adevărul.
Am prins curajul să nu mai tac,
Am pus lumina unde era umbră.
Și legea a intrat în casă
Acolo unde frica făcea regulile.
Tu erai departe, tată,
Dintr-o țară liniștită, de munți și tăcere.
Vocea ta nu tremura,
Știa exact ce trebuie spus:
„Pleacă. Te va lua bunicul.
El știe. El te așteaptă.”
Și drumul n-a fost zbor,
Ci autobuz — lent, dar sigur.
După aceea ai spus de Japonia,
Nu ca despre lux, ci ca despre alegere:
Să pot lua ce mi se potrivește,
Să trăiesc fără teamă, cu ordine și sens.
Tată, nu-ți scriu ca să te sperii.
Îți scriu ca să știi:
Sunt încă aici, între vis și realitate,
Dar nu mai vreau să rămân unde doare.
Acesta a fost visul meu, tată.
Poate nu despre noapte,
Ci despre un drum
Pe care, în sfârșit, am voie să merg.