VERSIUNE DIPLOMATICĂ, DAR TĂIOASĂ

Nu este vorba de invidie.

Este vorba de un adevăr simplu: mulți oameni nu știu să prețuiască binele pe care îl primesc. Eu trăiesc în Moldova — acesta este locul meu, casa mea. Și totuși, uneori aud cuvinte care nu au nimic în comun cu respectul: “țigancă”, “hoțomană”, “oamenii voștri sunt răi”.

Dar națiile nu sunt vinovate de nimic.

Vinovați sunt doar cei care aleg să jignească, să eticheteze și să umilească. Aceasta se numește bullying, nu cultură. Lipsă de educație, nu identitate.

Un copil, vara, vrea doar o înghețată.

Nu insulte, nu suspiciuni, nu ură gratuită. Și mai ales nu violență verbală sau fizică pentru culoarea pielii. Cine lovește, cine insultă, cine dezumanizează — își asumă singur responsabilitatea pentru faptele sale. Nu țara, nu poporul, ci omul care a ales să facă rău.

Eu nu cer privilegii.

Cer doar respectul de bază pe care orice om îl merită.

Și da, cine citește istorie și are coloană vertebrală știe că patriotismul începe cu demnitatea, nu cu disprețul față de alții.

Dacă vrem o societate civilizată,

atunci începem prin a recunoaște că

agresiunea nu este opinie,

discriminarea nu este glumă,

și insultarea unui copil nu este niciodată justificată.