Я не підлаштовуюсь, але нема кому пояснювати

Я не підлаштовуюсь — я рубаю шлях крізь туман, мов лезо.

Nu mă adaptez — tai drumul prin ceață ca o lamă care nu cere voie.

Я не згинаюсь, не хилюсь — то інші тріщать, коли вітер сильніший за них.

Nu mă îndoi — alții crapă când vântul îi prinde slabi.

Мене не ліплять під чужий формат — я не пластилін, я камінь із вогнем всередині.

Nu mă modelează nimeni — nu sunt plastilină, sunt piatră cu foc în inimă.

Кажуть, що я «під всіх»? Та ви плутаєте — це ви боїтеся своїх же тіней.

Zic că „mă adaptez tuturor”? Vă înșelați — vă temeți de propriile umbre.

Я не жду дозволу жити, говорити, вибирати — я просто роблю.

Nu aștept permisiuni să trăiesc, să vorbesc, să aleg — pur și simplu fac.

Я приходжу за своїм — і беру. Ніхто мені не диктує меню, ні в житті, ні в голові.

Vin pentru ce e al meu — și iau. Nimeni nu-mi dictează meniul, nici în viață, nici în minte.

І якщо хтось думає, що мене можна зігнути — хай спробує.

Зламає зуби швидше, ніж я зміню курс.

Și dacă cineva crede că mă poate frânge — să încerce.

Își rupe dinții mai repede decât îmi schimb eu direcția.